- pentru ca le vei schimba starea de spirit celor din jur
- pentru ca te vei simti mai puternic
- pentru ca intotdeauna in lume se intampla si lucruri frumoase
- pentru ca poti cunoaste noi oameni
- pentru ca poti vedea noi lucruri
- pentru ca traiesti….
Am observat ca noi, ca si popor, suntem dispusi sa preluam din afara de la cei “frumosi”, “destepti” si “bogati” aproape orice, poate din dorinta de a fi “in randul lumii”.
Se apropie Halloween-ul si din cate am vazut prin magazine si afise aceasta este deja o sarbatoare nationala. Oare? Pe mine ma bufneste rasul cand ma gandesc la posibilitatea de a ma trezi….sau mai bine la posibilitatea de a se trezi bunica mea, la usa cu un mic monstrulet care sa o ameninte ca ii va face o farsa daca nu primeste dulciuri. Dar nu asta este urmatorul pas?
Ma gandeam ca am putea chiar sa personalizam putin aceasta sarbatoare pentru a fi pe gustul tuturor romanilor. De exemplu i-am putea imbraca pe cei mici in vampiri, le-am putea lua masti de Vlad Tepes sau bau- bau iar dupa ce vor termina de amenintat lumea pe afara am putea sarbatori in familie cu mici, bere si placinta….de dovleac normal.
Usile de la case ar trebui unse cu usturoi deoarece putem presupune ca varcolacii nu ne vor mai bantui de sfantul Andrei cum ni s-a spus de mici ci vor veni mai devreme, adica de Halloween deoarece probabil si ei vor sa fie cool.
Orice sarbatoare este in concluzie bine venita si nici nu mai conteaza daca stim sau nu ce sarbatorim. Astept de la cei din jur sugestii pentru Ziua Recunostintei deoarece trebuie sa ne pregatim din timp….pentru petrecere.
M-am intrebat mereu de ce cand se intampla ceva rau sunt deseori “dojeniti” cei care nu au avut nicio vina.
Am observat de exemplu ca in familiile in care sunt mai multi frati, in momentul cand unul dintre ei face ceva rau sunt certati toti copiii. Asta in cazul fericit deoarece se poate intampla ca boacana sa fie savarsita de fratele mai mic si sa fie certati fratii mai mari pentru ca nu au fost suficient de atenti sau nu l-au invatat bine pe pitic.
Iata un alt exemplu. Daca la cursuri vin foarte putini studenti profesorii se simt obligati sa ia atitudine. Cum? Simplu….sacrifica o jumatate de ora din cursul respectiv, pentru a-i certa pe studentii PREZENTI in sala pentru lipsa frecventarii orelor de catre colegi. In linii mari discursurile suna cam asa: “Nu pot sa cred ca e sala aproape goala? Ce se intampla, lucrati? De ce nu veniti la ore? Vreti sa luati doar o diploma si sa nu invatati nimic?”. 
In sala toti tac pentru ca deobicei nimeni nu indrazneste sa-i spuna domnului profesor ca daca sunt acolo, prezenti, inseamna ca ei, personal, nu lucreaza sau daca lucreaza au facut eforturi sa vina la curs tocmai pentru ca doresc sa invete ceva. In concluzie cei care nu au fost prezenti nu au fost nevoiti sa asculte predica si prin urmare nu au fost convinsi sa vina la urmatoarele cursuri. In schimb cei prezenti in sala considerand ca mai mult se vorbeste despre alte lucruri decat despre materia respectiva se vor considera indreptatiti sa nu mai participe la urmatorul curs. Ce a iesit bun de aici?…
Cui nu i s-a intamplat oare sa fie bruscat de catre o secretara sau o doamna de la ghiseu pentru ca cineva o suparase in vreun fel in ziua respectiva? De cate ori nu ati auzit ce va de genul: “voi tinerii faceti…”, “voi studentii faceti…” iar voi in realitate habar nu aveti despre ce vorbeste persoana respectiva?
Este oare in natura noastra sa dam neaparat vina pe cineva pentru ca suntem nemultumiti? De ce facem lucrul asta daca nu ne adresam persoanelor vinovate? Ce rezolvam cand de fapt stim ca nu rezolvam nimic?